Interviu cu fermierul - Doamna Raisa

Doamna Raisa, o femeie extraordinară, pe care o cunoaște tot satul Rîșcova. A lucrat la grădiniță, educătoare, dar oricum mereu și-a dorit o grădină, și a lucrat-o de la și până la. Mai mult o impresionează pământul, iubește să hrănească familia cu ce crește în grădina ei, cu produse naturale și preferă să nu cumpăre multe.
Cum ea reușește să păstreze produsele sale naturale? Doamna Raisa a comentat: “Nu știu mai multe decât alții. Noi creștem mai ecologic. Nu stropim cu chemicate absolut, deloc. Folosim lapte, la 10 l de apă punem 1 l de lapte și 20 de picături de iod și așa stropim roșiile. Chimicatul este mai puternic, și se simte, le afectatează mai tare. Dar oricum ne bucurăm și mulțumim pentru roadă. Iodul cu laptele întărește frunza, nu se arde de la ploile astea, că ard roșiile. Oricum ne-a ars. Gustul nu se schimbă, nu aș spune că a fost diferență de gust. Le țineam la aer liber. În creștere se simte."

Reusește și planuri de viitor să își facă: "Ne străduim să păstrăm natural, cât mai natural, dar vreau să-mi fac seră și roșiile deja să le țin în seră. Astealalte, se păstrează, roșiile sunt cele mai gingașe. Iaca de la EcoVillage am deja un micro ajutor, strâng apa de la ploaie, și din fântână ca să încălzească ca să udăm prin picurători cu apa caldă."

Niciodată nu a încercat să renunțe la grădinărit, pentru ea este o sursă de inspirație și de existență: "Am lucrat la grădiniță, educătoare, dar oricum am avut grădină, și am lucrat-o, mi-a rămas de la părinți grădina. Nu vreau să renunț, am avut propunere de la fecior jumătate de grădină să vindem, că e prea mult de lucrat. Am mers la aceea că jumătate de grădină am semănat cu lucernă ca să am mai puțin de lucrat, și jumătate liber deja o lucrez. Eu am crescut iepuri până anul trecut, dar anul trecut nu am fost acasă, că am fost în Germania, și am lichidat iepurii, păsările deja toate, că nu a avut cine să îngrijească. Dar am revenit înapoi și păsările înapoi le-am luat și iepurii deja la toamnă le voi procura."
Doamna Raisa a avut posibilitate să locuiască și la oraș, dar pentru viața de la țară simte o dragoste aparte. Aici muncește, mereu se mișcă, are în grădină de toate și cel mai important, că totul e crescut de ea. Și când a fost mai greu, nu a renunțat: "Nu am fost tristă niciodată, roada mereu a fost. Poate într-un an nu au mers roșiile, în alt an nu a mers altceva, dar oricum, ceva o fost. Uneori ne gândeam că anul ăsta nu am să mai pun că nu a mers roada, dar apoi vine primăvara și avem așa o dispoziție să punem iar de toate. Salate noi am început anul acesta să plantăm, și de la EcoVillage Farms ne-au propus să le punem rucola, salate, spanacul, dar a mers greu, anul ăsta din primăvară foarte mulți păduchi au fost, foarte mulți, dar noi am pus a doua cultură, și a doua oară nu se prevăd așa mulți. Am stropit cu chiperi iute dar oricum, nu a ajutat. Am strâns din ele roadă, dar multă roadă le-a distrus frunzele și nu am putut să le salvăm."

Are în cămara ei produse, cu care se poate mândri și în acest an: "Anul ăsta foarte bine a mers cartoful. Foarte bine a mers zmeura, căpșuna slăbuț și mura a mers bine. Facem dulcețuri, compoturi. La pomușoare roada a fost bogată. Vrem să vindem că anul ăsta am făcut mai multișor."
Și la întrebarea cu ce este diferită grădina doamnei Raise, de grădina vecinilor, sau ce faceți diferit față de generațiile anterioare, ea a răspuns: "Da, la părinții noștri era mai simplu, nu erau ploile astea așa rele. Da țin minte că la părinți puneam o roadă, o așteptam, o strângeam și atât. Dar noi strângem și strângem, acum a treia roadă o aștept. Nu mai plantăm, e târziu, 2-3 roade am strâns. De exemplu pentru zmeură era loc, avea roadă și în timpul cât era roada la zmeură am pus fasole de păstări, care se ridică în sus. Cu timpul cât am curățat zmeura, fasolea s-a ridicat. S-a terminat zmeura, fasola a început deja să dea roada. Tot colțișorul de pământ îl folosesc, absolut. De ce îl folosesc că merge apa prin picurătoare, și mi-i jale să piardă apa, să nu meargă, să nu crească nimic acolo. Părinții aveau o fântână puternică, toată grădina udau cu ea, dar acum picurătoarea timp de o oră lucrează, se duce apa. Și timp de o oră se adună înapoi. Ne stăruim 3-4 ori pe zi, numa pun în priză și am uitat de grijă.
La vecini nu văd așa ceva, prin picurătoare. Cu 3-4 ani în urmă la Stăuceni am avut grijă de o fetiță micuță, am crescut-o, trei ani. Bărbatul ăla mi-a propus să pună picurătoare, că el la părinți a pus și a văzut diferența. S-a meritat, îl mulțumesc și în ziua de azi pentru așa o idee bună."

Dacă s-ar întoarce în trecut, doamna Raisa nu ar schimba multe, îi place mult să munească în grădină și desigur admiră rezultatele muncii.
Dar ce secrete mai are pentru a crește roada natural? "Botcala, am încercat anul acesta, cojile de ceapă. La EcoVillage Farms ne-au propus, ne ducem des, avem instruiri. Facem compost, ele putrezesc, am cadă mare, din ce se putrezește pun în cada mare, cu apă și apoi udăm la rădăcină la fiecare. Pentru îngrășăminte naturale punem găinaț, avem păsări, strângem mereu și-l folosim ca îngrășăminte și cu apă la rădăcină la fiecare. E multișor de lucru, dar ne place, și nu simțim oboseala."

Doamna Raisa, fiind educatoare la gradinița din sat, a inverstit multă dragoste și iubire necondiționață în copii. Acum, toată dragostea o împarte legumelor, fructelor, florilor din grădina ei: "Eu dacă dimineața nu ies și nu mă uit în grădină, ceva nu e așa. Mă uit că planta asta se usucă, asta se întinde, trebuie să fac ceva, să ud, dimineața ies să fac o excursie prin grădină să văd fiecare ce dorește și parcă le înțeleg pe toate ce vor. Vorbesc cu plantele. Și cu florile, le iubesc, în general au mult hobby, fiecare plantă are sămânța ei, nu am mers pe lângă vreo plantă să nu-i strâng sămânța, și fac tablouri minunate cu semințe. Păsările, am diferite păsări, și hulubărie, dimineața le dau drumul. Nu le dau des drumul, că avem aici pădure, și vin vulturii și le atacă. De plăcere să am hulubi, de frumusață. Am o singură specie. De mai multe culori. Albi, negri, cafenii. Am mai avut alte specii de alte păsări. Acum vreau din nou, vreau fazani, bibilici, care mănâncă gândacul de colorado. Și de frumusață, și de folos. Celelalte păsări le păstrăm pentru carne, ouă."
Despre colaborarea cu EcoVillage Farms are doar cuvinte de laudă: "Da, ajută la mulți, la mult. Nu avem nevoie să plecăm la piață ca să vindem culturile noastre. Aici pe loc le dăm totul și e un foarte mare ajutor din partea lor. Trebuia să mergem la piață, nu aveam loc, stăm toată ziua. Ei primesc totul și e foarte mare ajutor. De asta am avut curajul, o cultură semănăm, alta strângem și tot așa, că avem unde le distribui."
Din nefericire, doamna Raisa a fost străpunsă de o boală cruntă, care nu îi permite să se mai dedice copiilor la grădiniță, dar a păstrat dorul și dragostea. Dar acum are alți copii, de care are grijă, curtea ei e mereu plină de țipete și zîmbete de copii. Și copiii îi spun bunica, și chiar după ani, în maturitate, ei vin cu drag acasă la doamna Raisa.