Interviu cu fermierul - Doamna Anna

Locuitorii din satul Rîșcova o cunosc ca doamna Anna de la lutnița din deal, un loc vechi de unde venea jumătate de sat să ia lut pentru a clădi case. Acum acesta este locul în care dna Anna și-a creat o gospodărie mare, cu casă, grădină, mure și multe flori.

Doamna Anna povestește cu nostalgie, despre timpurile când abia au venit în sat: "Cândva trebuia să ne dea loc de casă, și promaria nu ne-a dat. După aceea au amânat împărțirea locurilor, că deja nu era bun, și încă nu știu ce motive, dar locurile de casă deja le dăduse toate și eu am rămas aici, pe deal, numai am schimbat sotele din altă parte, ca să am loc aici. Am undeva 25 de sote în partea asta de drum, și în partea ceea de casă, altele 25 de sote. Ai unde lucra, numai că nu-i apă și este greu". 

Doamna Anna a venit în satul Rîșcova în timpul marilor schimbari: "Cândva am trăit în Cimișeni, la etaj, am avut apartament cu 4 camere, am lăsat totul și am trecut la pământ gol. Am trăit un an de zile la părinți și apoi am trecut aici, unde e casa. Un an de zile am trăit fără lumină. La lampă băieții citeau cărți, minunat era. Am venit aici în '93, în timpul perestroicii, și pe timpul cela se cultiva tutunul și mă gândeam eu că eu tot cu copii, 3 mai mari, asta mică la grădiniță, vreo 3 anișori taman, că ea îi din 91, în 93 noi am venit, am lucrat la tutun, am trăit un an la părinți, pe urmă ni-o dat locul ista. Și iată asa, cu patru copii și la muncă și cu stroică, am început noi să ne construim casă, pe urmă copii au crescut mari, trebuia și de îmbrăcat, și la școală l-am dat pe primul, dar nu i-a plăcut. Bani am cheltuit și degeaba, nu i-a plăcut. Cu copii ceilalți nu am avut posibilitatea deja și singuri sărmanii au zburat din cuib - la lucru, în altă parte unde?

Și copiii au făcut școala în sat, jumătate în Cimișeni până în 93, pe urmă au trecut aici la școală. Dar cu timpul soțul a pierdut toată speranța că o să mai putem finaliza casa și a început o perioadă grea, s-a îmbolnăvit de cancer și a plecat, de patru ani deja nu-i. Cât era el în viață, am ținut două vaci, cal, dar acum deja nu mai am putere".

La întrebarea, de unde s-a inspirat pentru grădinărit, a povestit despre părinții săi: "Ei au lucrat în colhoz. Buneii, părinții lui tata s-au ocupat cu neguțătorie, el mai mult se ocupa cu caii. O mătușă, ea îi mai în vârstă ca mine, tot a lucrat pamântul, ea a avut doi copii care tot au primit loc de casă aici, dar au plecat în America, care unde s-o dus, și ea nu poate să lucreze pământul și mă rog, cât am putut am lucrat împreună. Mă ajută și copii cu pamântul, au mașini. Iată uite am și ridiche, dar sămânța nu-i bună. Am impresia că e de la secetă. Poate să fie, dacă nu plouă. Într-un am am avut și zămoși și făceam și dulceață. Dar anul acesta, iată, fiecare tufă câte un zămos, doi. Și sunt micuți. Trag nădejde că măcar varza se va face. Că pe apă ne vine câte 300 de lei pe lună. Grădina asta îi o mângâiere pentru mine, pentru că dacă nu aș avea lucrul acesta, poți să-ți ieși din minți, șezând la televizor, asta nu-i ieșire din situație. Mai am niște iepuri, care trebuie mâncare să le dai, niște păsări și asta e".

Grădina doamnei Anna este un exemplu de urmat, a adunat multe culori, forme și arome, dar cea mai mare mândrie a ei sunt murele: "Da, am mure aici", și arătă spre tufele ei de mure, aliniate cu grijă de-a lungul grădinii. "Eu am vrut să o pun pe internet, da eu nu tare mă pricep. Iată aici am mure, dacă o să le mai ud o să se facă și celelalte, dar dacă nu, doar așa, cîteva tufe. Am luat de la Chișinău un pui și am pus aici sub copac. Acolo am și zmeură, dar sărmana s-a uscat, nu știu dacă o să mai dea roadă. Era frumoasă, în floare, ea când îi coaptă e foarte frumoasă. Și am dus de toate le fermă, și mure, și zmeură, și varză.  Ne ajută foarte mult oamenii de la EcoVillage Farms, de altfel, unde aveam să o duc, sunt cu nepoțeii acasă și trebuie să am grijă de ei".

În perioada verii, când majoritatea localităților s-au confruntat cu seceta, dna Anna a avut grijă să ude toate plantele la timp: "Alții poate nu au udat. La o profesoară tufa tot de asta s-a uscat. Dar la mine dacă observați, la mine eu ud, ud în grădină și chiperii, că dacă nu aș uda s-ar usca. Când am plantat murele, văgăuna am făcut întâi și rădăcina adânc am pus, și poate asta și o mai ține. Asta-i tot secretul - apă, apă și apă. Dar fântână nu avem, e adâncă apa aici și e costisitor să săpăm".

Dacă ar avea posibilitate, dna Anna nu ar schimba multe în viața ei, ar fi vrut mai multă sănătate ei și celor apropiați. Acum se mândrește cu 4 copii, 11 nepoți, patru din ei sunt în sat, alături de bunica.

Dna Anna, un om cu suflet puternic, cu poftă de viață nesecătuită și acceptare a tuturor schimbărilor, care îi aduce soarta.